Înțelesuri
- 1
Act prin care cel care are bani într-un cont dă ordin băncii să plătească o sumă celui care îl prezintă.
„A încasat cecul la ghișeul băncii.”
- 2
(Omonim, anatomie) Prima parte a intestinului gros, în formă de pungă.
„Apendicele pornește din cec.”
Sinonime
- ordin de plată
Expresii și locuțiuni
- Cec în albcec pe care nu s-a trecut suma; (figurat) libertate deplină dată cuiva.
- Cec fără acoperirecec pentru care nu sunt bani în cont.
- A gira un ceca-l semna pe spate, ca să-l poată încasa altcineva.
Etimologie
Cecul bancar vine din franceză (chèque), la origine din engleză; cecul-intestin, din latină (intestinum caecum).