Înțelesuri
- 1
Meșteșugar care repară ceasuri sau negustor care le vinde.
„Ceasornicarul din colțul străzii mi-a schimbat bateria și cureaua.”
- 2
Insectă mică, de câțiva milimetri, care sapă galerii în lemnul mobilei și al grinzilor și scoate un zgomot ca ticăitul unui ceas.
„Noaptea se auzea în dulapul vechi un ceasornicar ronțăind lemnul.”
Sinonime
- orologier
Cum se folosește
Plural: ceasornicari. „Orologier” e rar.
Forme flexionare
- plural
- ceasornicari
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).