Înțelesuri
- 1
Curea lată cu care se încinge cineva la mijloc; cingătoare.
„Și-a strâns centura cu o gaură mai încolo.”
- 2
(Anatomie) Partea scheletului care leagă membrele de trunchi.
„Centura scapulară cuprinde omoplatul și clavicula.”
- 3
(Sport) Distincția purtată de campion la box sau la lupte.
„A cucerit centura de campion mondial.”
- 4
(La judo și karate) Semnul gradului de măiestrie.
„A luat centura neagră la treizeci de ani.”
- 5
(La lupte) Prinderea adversarului de mijloc, cu amândouă mâinile.
„A câștigat punctul dintr-o centură bine executată.”
- 6
Șosea sau cale ferată care ocolește un oraș.
„Camioanele merg pe centură, nu prin oraș.”
- 7
Fâșie de plantații sau de fortificații care înconjoară o așezare.
„Orașul are o centură verde de păduri.”
- 8
(Construcții) Grindă de beton armat care leagă între ei pereții unei clădiri.
„Au turnat centura peste zidurile de la parter.”
- 9
Brâul de table de oțel care îmbracă bordul unei nave.
„Centura vasului a fost vopsită din nou.”
- 10
Zonă în formă de brâu care înconjoară un corp ceresc.
„Centurile de radiații apără Pământul de particulele solare.”
Sinonime
- cingătoare
- cordon
- brâu
Expresii și locuțiuni
- Centură de siguranțăcureaua din mașină care ține pasagerul pe scaun în caz de izbitură.
- Centură de salvareechipament care ține un om la suprafața apei.
- Lovitură sub centurălovitură nepermisă la box; (figurat) atac necinstit.
- Până la centurăde la umeri până la mijloc.
Etimologie
Din franceză (ceinture).