Înțelesuri
- 1
Bucată de metal îndoită la un capăt, ca să poți agăța sau prinde ceva de ea.
„Haina a rămas agățată în cârligul de pe ușă.”
- 2
Partea metalică a undiței, în formă de ac îndoit, în care se prinde peștele.
„A pus un vierme pe cârlig și a aruncat undița.”
- 3
Cleștișor mic, din lemn sau din plastic, care ține rufele întinse pe frânghie.
„Rufele erau prinse pe frânghie cu cârlige de lemn.”
- 4
Prăjină cu capătul îndoit, cu care se scoate găleata din fântână sau se trag ramurile.
„A prins găleata cu cârligul și a tras-o afară.”
- 5
Încuietoare simplă, în formă de cui îndoit, care se prinde într-un inel.
„Poarta se închidea cu un cârlig de fier.”
- 6
Ac subțire de croșetat, cu vârful îndoit, cu care se fac dantele și alte împletituri.
„Bunica croșetează fețe de masă cu un cârlig subțire.”
Sinonime
- croșetă
- agățătoare
Expresii și locuțiuni
- A se face cârliga se strâmba, a se ghemui.
- Cârlig de undițăac îndoit în care se prinde peștele.
Etimologie
Cuvânt apropiat de bulgărescul kărlik.