Înțelesuri
- 1
Persoană trimisă să cerceteze un loc sau să adune informații; militar care face cercetare.
„Cercetașii au văzut inamicul dincolo de râu.”
- 2
Membru al organizației numite cercetășie.
„Cercetașii au tăbărât în munți.”
Forme flexionare
- plural
- cercetași
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din verbul «a cerceta» și sufixul -aș.