Înțelesuri
- 1
A trece ceva în alt loc, în altă stare sau în altă situație.
„Planul a fost transpus în practică abia după un an.”
- 2
(Figurat) A da unei idei, unei povești sau unei trăiri o formă scrisă, de teatru ori de film.
„Romanul a fost transpus pe ecran de un regizor tânăr.”
- 3
(Muzică) A cânta sau a scrie o piesă în altă tonalitate decât cea de la început.
„Cântăreața a cerut ca piesa să fie transpusă cu un ton mai jos.”
- 4
(Matematică) A trece un termen al unei ecuații în cealaltă parte a ei, schimbându-i semnul.
„În ecuația x + 5 = 12, îl transpui pe 5 în dreapta și obții x = 12 − 5.”
- 5
(Reflexiv, figurat) A se închipui în locul altcuiva, în situația lui.
„Transpune-te în locul lui și o să-l înțelegi.”
Cum se folosește
Se conjugă ca „a pune”: eu transpun, tu transpui, el transpune; participiu: transpus. Se desparte tran-spu- sau trans-pu-.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- transpun
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- transpui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- transpune
- perfect simplu pers. 1 singular
- transpusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- transpuserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- transpuseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să transpun
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să transpună
- gerunziu
- transpunând
- participiu
- transpus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „trans-” și „a pune”, după franceză (transposer) și latină (transponere).