Înțelesuri
- 1
Curățenia sufletească a celui care nu cunoaște răul.
„Copiii mici privesc lumea cu inocență.”
- 2
Faptul de a nu fi vinovat de o faptă.
„Avocatul a reușit să-i dovedească inocența.”
- 3
(Ironic) Naivitate, lipsă de experiență.
„A crezut, în inocența lui, că va primi banii înapoi.”
Sinonime
- nevinovăție
- candoare
- puritate
- naivitate
Antonime
- vinovăție
- culpabilitate
Cum se folosește
Pluralul, rar, e „inocențe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- inocenței
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza innocence și latina innocentia.