Înțelesuri
- 1
Faptul de a fi curat, fără amestec sau impurități.
„Apa de izvor are o puritate deosebită.”
- 2
Curățenie sufletească, nevinovăție.
„Copiii au o puritate pe care o pierdem cu anii.”
Sinonime
- curățenie
- limpezime
- inocență
- candoare
Antonime
- impuritate
- murdărie
Cum se folosește
Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- purității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul puritas.