Înțelesuri
- 1
Loc nelocuit, fără oameni și adesea fără vegetație.
„Drumul trecea printr-o pustietate stâncoasă.”
- 2
Singurătate, sentimentul de gol în jur.
„După plecarea copiilor, în casă s-a lăsat o pustietate.”
Sinonime
Antonime
- aglomerație
Cum se folosește
Se pronunță pus-ti-e-ta-te. Pluralul „pustietăți” se folosește pentru locuri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- pustietății
- plural
- pustietăți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „pustiu” și sufixul -ătate.