Înțelesuri
- 1
Întindere mare de pământ fără vegetație și fără oameni; deșert.
„Caravana a mers trei zile prin pustiu.”
- 2
(Adjectiv) În care nu se află nimeni; gol, părăsit.
„La ora aceea, strada era pustie.”
- 3
(Adjectiv, despre locuri) Lăsat în paragină, fără urmă de viață.
„Casa bătrânilor a rămas pustie de zece ani.”
- 4
(Figurat) Singurătate apăsătoare; gol sufletesc.
„După plecarea lor, în casă s-a lăsat un pustiu greu.”
Antonime
- populat
- plin
- animat
Expresii și locuțiuni
- În pustiuîn zadar, degeaba.
- A vorbi în pustiua vorbi fără să te asculte sau să te ia nimeni în seamă.
Etimologie
Din bulgărescul pustinja.