Înțelesuri
- 1
Monah retras departe de oameni, care trăiește auster; sihastru, schimnic.
„Pustnicul trăia într-o peșteră.”
- 2
(Fig.) Cel care trăiește izolat și auster.
„Trăiește ca un pustnic, departe de oameni.”
Sinonime
- sihastru
- schimnic
- ascet
Cum se folosește
Variantă: pusnic. Feminin: pustnică; plural: pustnici.
Forme flexionare
- plural
- pustnici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (pustynĩnikŭ).