DEX Dicționar

pustnic

substantiv masculin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Monah retras departe de oameni, care trăiește auster; sihastru, schimnic.

    „Pustnicul trăia într-o peșteră.”

  2. 2

    (Fig.) Cel care trăiește izolat și auster.

    „Trăiește ca un pustnic, departe de oameni.”

Sinonime

  • sihastru
  • schimnic
  • ascet

Cum se folosește

Variantă: pusnic. Feminin: pustnică; plural: pustnici.

Forme flexionare

plural
pustnici

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din slavă (pustynĩnikŭ).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera P