Înțelesuri
- 1
Armă de foc purtată de un singur om, cu țeavă lungă și pat de lemn.
„A luat pușca de vânătoare și a plecat spre pădure.”
- 2
(învechit) Tun, piesă de artilerie.
„Cetatea avea puști așezate pe metereze.”
Expresii și locuțiuni
- Pușcă-mitralierăarmă la care încărcarea și tragerea se fac automat.
- Gol pușcăcomplet dezbrăcat; (figurat) fără niciun ban.
- A se duce pușcăa merge foarte repede și de-a dreptul într-un loc.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- puștii
- plural
- puști
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din maghiarul puska, sprijinit și de formele slave apropiate.