Înțelesuri
- 1
Pușcă cu țeava scurtă.
„Vânătorul și-a pus carabina pe umăr.”
- 2
Cârlig cu arc, care se închide singur, folosit la lanțuri, curele sau în alpinism.
„Alpinistul și-a prins coarda cu o carabină.”
Cum se folosește
Pluralul e „carabine”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- carabinei
- plural
- carabine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza carabine.