Înțelesuri
- 1
(Învechit) Soldat înarmat cu o carabină.
„Carabinierul stătea de strajă la poartă.”
- 2
(În Italia) Membru al jandarmeriei.
„Doi carabinieri au oprit mașina pe șosea.”
Cum se folosește
Plural: carabinieri.
Forme flexionare
- plural
- carabinieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (carabinier).