Înțelesuri
- 1
Starea a ceea ce e curat.
„În bucătărie e o curățenie de mănânci de pe jos.”
- 2
Faptul de a curăța o casă sau o încăpere.
„Face curățenie generală înainte de sărbători.”
- 3
(Figurat) Cinstea, lipsa oricărei umbre morale.
„I-a apărat curățenia numelui până la capăt.”
- 4
(Popular) Purgativ, leac care curăță stomacul.
„Bunica i-a dat o curățenie de ulei de ricin.”
Sinonime
- igienă
- ordine
- dereticare
- puritate
- salubritate
Forme flexionare
- articulat
- curățenia
- genitiv-dativ articulat
- curățeniei
- plural
- curățenii
- plural articulat
- curățeniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).