Înțelesuri
- 1
Posibilitate sau capacitate de a face ceva.
„N-am putința de a-l ajuta.”
- 2
(Fizică, învechit) Lucrul mecanic făcut într-o unitate de timp; putere.
„În vechile manuale, putința unei mașini se măsura în cai-putere.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Cu putințăposibil.
- Peste putințăcare nu se poate face; peste puterile cuiva.
- După putințăpotrivit cu mijloacele sau cu posibilitățile cuiva.
- A face tot ce-i stă în putințăa încerca tot ce e cu putință, cu toată osteneala.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- putinței
- plural
- putințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul potentia.