Înțelesuri
- 1
Faptul de a nu avea puterea, posibilitatea sau libertatea de a face ceva; incapacitate.
„Simțea o profundă neputință în fața nedreptății.”
- 2
Lipsă de putere fizică; slăbiciune, boală, bătrânețe.
„Neputințele vârstei îl țineau în casă.”
Sinonime
- incapacitate
- slăbiciune
- nevolnicie
Antonime
Cum se folosește
Plural: neputințe.
Expresii și locuțiuni
- cu neputințăimposibil, irealizabil.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- neputinței
- plural
- neputințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la ne- și putință.