Înțelesuri
- 1
Faptul că nu ești în stare să faci ceva.
„Și-a recunoscut incapacitatea de a conduce firma.”
- 2
(Drept, medicină) Starea celui care nu poate munci sau nu are anumite drepturi legale.
„A primit concediu pentru incapacitate temporară de muncă.”
Sinonime
- neputință
- nepricepere
- incompetență
Antonime
Cum se folosește
Pluralul, rar, e „incapacități”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- incapacității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza incapacité.