Înțeles
Lipsa cunoștințelor sau a priceperii necesare pentru a face bine un lucru.
„Incompetența șefului a dus firma la faliment.”
Sinonime
- incapacitate
- neștiință
- ignoranță
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: incompetenței; plural: incompetențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- incompetenței
- plural
- incompetențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (incompétence).