Înțelesuri
- 1
Însușirea a ceea ce se vede limpede, fără să mai fie nevoie de dovezi.
„E o evidență pe care n-o mai contestă nimeni.”
- 2
Ținerea la zi a situației dintr-un domeniu, prin înregistrare și control.
„Ține evidența cheltuielilor într-un caiet.”
- 3
Registrul sau documentele în care se face această înregistrare.
„Numele lui nu apare în evidențele firmei.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A pune în evidențăa scoate la iveală, a sublinia.
- A se afla în evidențăa fi înregistrat oficial într-un registru.
Atenție la scriere
- „Evidențe” nu înseamnă „dovezi” — În română, „evidență” înseamnă caracterul a ceea ce e evident sau registrul în care ții socoteala unor lucruri. Probele dintr-o anchetă sunt „dovezi” sau „probe”, nu „evidențe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- evidenței
- plural
- evidențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul évidence, la rândul lui din latinescul evidentia.