Înțelesuri
- 1
Înrudire în linie directă, de la strămoși la urmași; filiație.
„Familia își arată descendența dintr-un voievod.”
- 2
(Sens colectiv) Totalitatea urmașilor cuiva.
„Boierul nu a lăsat descendență.”
Sinonime
- filiație
- urmași
- posteritate
Antonime
- ascendență
Cum se folosește
Plural: descendențe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- descendenței
- plural
- descendențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (descendance).