DEX Dicționar

descântec

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Formulă magică, de obicei în versuri, rostită cu gesturi pentru a vindeca sau a alunga un rău.

    „Bătrâna a rostit un descântec de deochi.”

Sinonime

Cum se folosește

Plural: descântece.

Forme flexionare

plural
descântece

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la a descânta.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera D