Înțeles
Formulă magică, de obicei în versuri, rostită cu gesturi pentru a vindeca sau a alunga un rău.
„Bătrâna a rostit un descântec de deochi.”
Cum se folosește
Plural: descântece.
Forme flexionare
- plural
- descântece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a descânta.