Înțelesuri
- 1
Partea corpului dintre piept și bazin, unde se află stomacul și intestinele; burtă.
„Calul avea pântecul umflat.”
- 2
Stomacul; prin extindere, hrana.
„Nu trăiește doar pentru pântec.”
- 3
Locul unde crește copilul în corpul mamei.
„Simțea copilul mișcându-se în pântec.”
- 4
(Figurat) Partea dinăuntru, adâncul unui lucru sau al unui loc.
„Minerii coborau în pântecul muntelui.”
- 5
(Figurat) Partea bombată a unui obiect, ca a unei sticle sau a unei corăbii.
„Pântecul vasului era încărcat cu grâne.”
Cum se folosește
Popular. Pluralul e „pântece”; se folosește și forma „pântece” la singular.
Expresii și locuțiuni
- Cu pântecele la gură(despre o femeie) aproape de naștere.
- Cu pântecele lipit de coastefoarte flămând.
- Din pântecele mameidinainte de naștere, de când s-a născut.
Forme flexionare
- plural
- pântece
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina pantex, panticis.