Înțelesuri
- 1
Faptul de a coborî sau de a se trage dintr-o familie; coborâre.
„Romanul începe cu descinderea eroului din trenul de noapte.”
- 2
Deplasarea poliției sau a procurorilor la locul unei fapte, ca să facă cercetări și să strângă probe; percheziție.
„Descinderea a avut loc la șase dimineața.”
Sinonime
- coborâre
- percheziție
Cum se folosește
Plural: descinderi.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- descinderii
- plural
- descinderi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a descinde”.