Înțelesuri
- 1
Ceea ce rezultă dintr-o faptă sau dintr-o hotărâre; urmare.
„Consecințele deciziei s-au văzut abia peste un an.”
- 2
(Logică) Propoziția care decurge cu necesitate din altele.
„Dacă premisele sunt adevărate, consecința nu poate fi falsă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- În consecințăprin urmare, deci; sau: potrivit situației.
- A suporta consecințelea plăti pentru urmările faptelor tale.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- consecinței
- plural
- consecințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (conséquence), cu sprijin din latină (consequentia).