Înțeles
Înțelesul secundar, adesea figurat sau emoțional, pe care îl capătă un cuvânt în plus față de sensul lui de bază.
„Cuvântul „casă” are pentru mulți conotația de siguranță și căldură.”
Sinonime
Antonime
- denotație
Cum se folosește
Se desparte -ți-e. Plural: conotații.
Forme flexionare
- articulat
- conotația
- genitiv-dativ articulat
- conotației
- plural
- conotații
- plural articulat
- conotațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (connotation).