Înțelesuri
- 1
Trecerea în scris a unui fapt sau a unei declarații, într-un proces-verbal, într-un registru; înregistrare, notare.
„Consemnarea declarațiilor martorilor a durat toată ziua.”
- 2
(Drept) Depunerea unei sume de bani la o bancă sau la o instituție, ca s-o păstreze pentru altcineva.
„Chiria a fost plătită prin consemnare la bancă, pe numele proprietarului.”
Sinonime
- înregistrare
- notare
- însemnare
Cum se folosește
Plural: consemnări. G.-D.: consemnării.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- consemnării
- plural
- consemnări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Derivat din verbul „a consemna”.