Înțelesuri
- 1
Bucată ruptă de pânză; haină sau rufă veche, ruptă.
„Cerșetorul era îmbrăcat numai în zdrențe.”
- 2
Figurat, familiar: om de nimic.
„S-a purtat ca o zdreanță cu prietenii lui.”
- 3
(La plural) Bucățele mici de aluat din făină și ouă, fierte în supă.
„Bunica făcea supă de găină cu zdrențe.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: zdrenței; plural: zdrențe. Variantă populară: treanță.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- zdrenței
- plural
- zdrențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine nesigură; compară slavul sŭdranŭ.