Înțelesuri
- 1
Care zboară sau care poate zbura.
„Păsările zburătoare migrează toamna spre sud.”
- 2
Care plutește în aer, purtat de vânt.
„Frunze zburătoare se învârteau prin curte.”
- 3
(Substantiv masculin) Pilot de avion; aviator.
„Zburătorul a aterizat cu avionul pe câmp.”
- 4
(Mitologie populară, cu majusculă) Duh care vine noaptea și tulbură somnul fetelor.
„Poemul lui Heliade-Rădulescu se numește „Zburătorul”.”
Sinonime
- aviator
- plutitor
Cum se folosește
Feminin: zburătoare; plural: zburători, zburătoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- zburători
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a zbura, cu sufixul -ător.