Înțelesuri
- 1
Care zdrobește sau strivește ceva.
„Presa zdrobitoare a transformat strugurii în must.”
- 2
(Fig.) Copleșitor, istovitor.
„A fost învins cu un scor zdrobitor.”
- 3
(Fig.) Care înlătură orice îndoială; hotărâtor.
„Avocatul a adus un argument zdrobitor.”
Sinonime
- copleșitor
- hotărâtor
- strivitor
Cum se folosește
Feminin: zdrobitoare; plural: zdrobitori, zdrobitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- zdrobitori
- feminin singular și plural
- zdrobitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a zdrobi, cu sufixul -tor.