Înțelesuri
- 1
Folosirea forței brutale împotriva cuiva.
„Violența în familie se pedepsește prin lege.”
- 2
Nestăpânirea în vorbă ori în faptă; brutalitate.
„A reacționat cu o violență verbală neașteptată.”
- 3
Puterea sau intensitatea mare a unui fenomen.
„Violența furtunii a smuls acoperișuri.”
Sinonime
Antonime
- blândețe
- nonviolență
Expresii și locuțiuni
- Acte de violențăfapte în care se folosește forța împotriva unor oameni sau bunuri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- violenței
- plural
- violențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (violence), cu sprijin din latină (violentia).