Înțeles
Instrument muzical cu coarde și arcuș, asemănător unei viori foarte mari, cu sunet grav, la care se cântă ținându-l în poziție verticală.
„Fata cântă la violoncel în orchestra școlii.”
Sinonime
- cello
Cum se folosește
Se desparte vi-o-lon-cel; plural: violoncele (și violonceluri).
Forme flexionare
- plural
- violoncele
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (violoncelle) și din italiană (violoncello).