DEX Dicționar

violoncel

substantiv neutruun sens

Înțeles

  1. Instrument muzical cu coarde și arcuș, asemănător unei viori foarte mari, cu sunet grav, la care se cântă ținându-l în poziție verticală.

    „Fata cântă la violoncel în orchestra școlii.”

Sinonime

  • cello

Cum se folosește

Se desparte vi-o-lon-cel; plural: violoncele (și violonceluri).

Forme flexionare

plural
violoncele

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Din franceză (violoncelle) și din italiană (violoncello).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera V