Înțelesuri
- 1
Atitudinea celui care înfruntă pe față o persoană sau un pericol, arătând că nu-i pasă și nu se teme.
„I-a răspuns profesorului cu o privire de sfidare.”
- 2
Faptă sau vorbă care provoacă, care pare făcută anume ca să supere.
„Petrecerea zgomotoasă din timpul doliului a fost o sfidare pentru tot satul.”
Sinonime
Cum se folosește
Pluralul e „sfidări”.
Expresii și locuțiuni
- Sfidarea morțiicuraj nebunesc în fața unui pericol de moarte.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sfidării
- plural
- sfidări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).