DEX Dicționar

sfințit

adjectiv / substantiv neutru3 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    (În biserică) Asupra căruia preotul a făcut slujba care îl face sfânt.

    „Bunica stropea casa cu apă sfințită de Bobotează.”

  2. 2

    (Ca titlu) Epitet de cinste dat preoților.

    „Sfințitul părinte a citit Evanghelia în fața altarului.”

  3. 3

    (Substantiv neutru, învechit și popular) Asfințit, apusul soarelui.

    „Au lucrat de la răsărit până la sfințitul soarelui.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Femininul „sfințită”.

Etimologie

De la „a sfinți”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S