Înțelesuri
- 1
(În biserică) Asupra căruia preotul a făcut slujba care îl face sfânt.
„Bunica stropea casa cu apă sfințită de Bobotează.”
- 2
(Ca titlu) Epitet de cinste dat preoților.
„Sfințitul părinte a citit Evanghelia în fața altarului.”
- 3
(Substantiv neutru, învechit și popular) Asfințit, apusul soarelui.
„Au lucrat de la răsărit până la sfințitul soarelui.”
Antonime
Cum se folosește
Femininul „sfințită”.
Etimologie
De la „a sfinți”.