Înțelesuri
- 1
(Învechit) Boier sau dregător la care domnul cerea sfat în treburile țării.
„Domnul și-a chemat sfetnicii la divan.”
- 2
Cel care sfătuiește; consilier.
„Bunicul a fost mereu sfetnicul familiei.”
Cum se folosește
Plural: sfetnici. Variantă: svetnic.
Forme flexionare
- plural
- sfetnici
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (sŭvĕtĭnikŭ).