Înțeles
(Bisericesc) Calitatea a ceea ce este sfânt.
„Credincioșii respectă sfințenia locului.”
Sinonime
- sfințire
- sacralitate
Antonime
Cum se folosește
Fără plural uzual.
Expresii și locuțiuni
- cu sfințeniecu evlavie; (prin extensie) cu exactitate, cu scrupulozitate.
Forme flexionare
- articulat
- sfințenia
- genitiv-dativ
- sfințenii
- genitiv-dativ articulat
- sfințeniei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la sfânt, cu sufixul -enie.