Înțelesuri
- 1
Pierderea vederii, faptul de a orbi.
„Boala netratată poate duce la orbire.”
- 2
(Figurat) Lipsa de judecată, încăpățânarea de a nu vedea adevărul.
„În orbirea lui, n-a văzut că era mințit.”
Sinonime
- cecitate
- rătăcire
Antonime
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- Cu orbireorbește, fără să judece.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- orbirii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).