Înțelesuri
- 1
Drumul curbat pe care îl parcurge un corp ceresc în jurul altuia.
„Luna se rotește pe o orbită în jurul Pământului.”
- 2
Adâncitura osoasă din față, în care stă fiecare ochi.
„Lovitura i-a fisurat osul din jurul orbitei.”
- 3
(Figurat) Sfera de acțiune sau de influență a cuiva.
„Țara aceea a intrat în orbita marilor puteri.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A pune pe orbităa trimite un satelit sau o navă să se rotească în jurul unui astru; (figurat) a lansa pe cineva sau ceva.
- În orbita cuivasub influența lui.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- orbitei
- plural
- orbite
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza orbite, care vine din latinescul orbita.