DEX Dicționar

orb

adjectiv / substantiv masculin4 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Care nu vede; lipsit de vedere.

    „S-a născut orb, dar cântă la pian de la cinci ani.”

  2. 2

    (Substantivat) Persoană lipsită de vedere.

    „Orbii citesc cu ajutorul alfabetului Braille.”

  3. 3

    Figurat. Care nu vrea să vadă adevărul; care nu judecă.

    „O ascultare oarbă nu ajută pe nimeni.”

  4. 4

    Figurat. Care lovește la întâmplare, fără alegere.

    „Furia oarbă a mulțimii nu ține cont de nimeni.”

Sinonime

  • nevăzător

Antonime

  • văzător
  • lucid

Expresii și locuțiuni

  • Orbul găinilorboală care face ca omul să nu mai vadă bine pe înserat.
  • Fereastră oarbăadâncitură în perete în formă de fereastră, făcută doar ca ornament.
  • Cartuș orbcartuș care face zgomot, dar n-are glonț.
  • A se ține ca orbul de garda urma ceva orbește, fără să judeci.

Etimologie

Moștenit din latină (orbus).

Alte cuvinte de pe litera O