Înțelesuri
- 1
Drumul pe care îl face prin aer sau prin spațiu un corp aflat în mișcare.
„Mingea a avut o traiectorie curbă și a intrat în poartă.”
- 2
(Figurat) Drumul pe care îl urmează cariera sau viața cuiva.
„Traiectoria lui profesională a fost spectaculoasă.”
Cum se folosește
Se pronunță tra-iec-to-ri-e.
Etimologie
Din franceza trajectoire.