Înțelesuri
- 1
Casă mică, săracă și dărăpănată; construcție rudimentară.
„Trăia într-o magherniță la marginea satului.”
- 2
Prăvălie mică și sărăcăcioasă.
„A deschis o magherniță în piață.”
- 3
(Învechit) Încăperea sau clădirea în care se gătește.
„Slujnica făcea de mâncare în magherniță.”
Cum se folosește
Plural: maghernițe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- magherniței
- plural
- maghernițe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară (magernica).