Înțelesuri
- 1
Casă boierească de la țară, pe o moșie.
„Conacul de la marginea satului e acum muzeu.”
- 2
Sediul unei căpetenii locale (ispravnic, subprefect) sau al unui dregător turc, vizir ori pașă; cartier oficial.
„Vizirul și-a stabilit conacul lângă râu.”
- 3
(Învechit) Loc unde se opreau călătorii să se odihnească; popas.
„Călătorii s-au oprit la conac peste noapte.”
- 4
(Învechit) Distanța dintre două popasuri.
„Până la oraș mai aveau două conace.”
- 5
(Învechit) Durata unei jumătăți de zi.
„Drumul a durat un conac.”
Forme flexionare
- plural
- conace
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcul konak.