Înțelesuri
- 1
Legătură sufletească strânsă, unire.
„Trăia în comuniune cu natura.”
- 2
(Religie) Împărtășania; unitatea credincioșilor de aceeași credință.
„Copiii au primit prima comuniune la biserica catolică.”
Sinonime
Antonime
- dezbinare
Cum se folosește
Se pronunță co-mu-ni-u-ne. Pluralul e „comuniuni”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- comuniunii
- plural
- comuniuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza communion și latina communio.