Înțelesuri
- 1
Lipsa de prudență, de grijă față de pericol.
„Accidentul s-a petrecut din imprudența șoferului.”
- 2
Faptă sau vorbă nesocotită.
„A fost o imprudență să-i spui secretul.”
Sinonime
- neprevedere
- nesocotință
- neatenție
Antonime
Cum se folosește
Pluralul e „imprudențe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- imprudenței
- plural
- imprudențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza imprudence și latina imprudentia.