Înțelesuri
- 1
Faptul de a improviza; ceea ce se improvizează.
„Discursul lui a fost o improvizație reușită.”
- 2
Compoziție muzicală creată de interpret în timp ce o cântă.
„Pianistul a încheiat cu o improvizație de jazz.”
- 3
Lucru făcut în grabă, pe moment.
„Adăpostul era o improvizație din scânduri.”
Sinonime
- improvizare
- spontaneitate
Antonime
Cum se folosește
Plural: improvizații.
Forme flexionare
- articulat
- improvizația
- genitiv-dativ articulat
- improvizației
- plural
- improvizații
- plural articulat
- improvizațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (improvisation).