Înțelesuri
- 1
Însușirea a ceea ce este spontan, a ceea ce se întâmplă de la sine, fără să fie pregătit dinainte.
„Spontaneitatea gestului i-a emoționat pe toți cei din sală.”
- 2
Felul firesc și prompt de a reacționa, fără prefăcătorie; naturalețe.
„Profesoara i-a lăudat spontaneitatea cu care răspundea la întrebări.”
Sinonime
- naturalețe
Cum se folosește
Se desparte -ne-i-. Nu are plural.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- spontaneității
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (spontanéité).