Înțelesuri
- 1
Calitatea celui sau a ceea ce este distins, făcut cu gust și grație.
„Rochia are o eleganță simplă.”
- 2
Distincție a limbajului sau a stilului.
„Scriitorul își formulează ideile cu eleganță.”
Sinonime
- distincție
- rafinament
- grație
Antonime
- vulgaritate
- ineleganță
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: eleganței; plural: eleganțe.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- eleganței
- plural
- eleganțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (élégance) și din latină (elegantia).