Înțelesuri
- 1
Parte care intră în alcătuirea unui întreg.
„Fiecare element al mecanismului are rolul lui.”
- 2
Piesă sau ansamblu de piese dintr-o construcție.
„Elementele de beton au fost turnate la fabrică.”
- 3
(Substantiv masculin) Fiecare dintre piesele unui radiator de calorifer.
„Caloriferul are zece elemenți.”
- 4
Persoană privită ca parte dintr-un grup.
„E un element valoros în echipă.”
- 5
(În filozofia veche) Fiecare dintre cele patru temelii ale lumii: focul, apa, aerul și pământul.
„Anticii socoteau că totul e făcut din cele patru elemente.”
- 6
(La plural) Forțele naturii dezlănțuite.
„Corabia a fost lăsată în voia elementelor.”
- 7
Mediul în care trăiește o ființă sau în care cineva se simte bine.
„Apa e elementul peștilor.”
- 8
(Chimie) Substanță simplă, care nu mai poate fi descompusă chimic.
„Oxigenul și hidrogenul sunt elemente chimice.”
- 9
Celulă a unei pile electrice.
„Bateria are patru elemente legate în serie.”
- 10
(Matematică) Fiecare dintre obiectele care alcătuiesc o mulțime.
„Mulțimea are cinci elemente.”
- 11
(La plural) Noțiunile de bază ale unei discipline.
„A predat elemente de geometrie în clasa a șasea.”
Expresii și locuțiuni
- A fi în elementul săua se afla exact în situația în care se simte cel mai bine.
- Cele patru elementefocul, apa, aerul și pământul, socotite în vechime temeliile lumii.
- Element de compunere(lingvistică) parte de cuvânt folosită numai în compuse savante.
Etimologie
Din franceză (élément) și latină (elementum).