Înțelesuri
- 1
Instalație care ridică materiale grele pe verticală sau aproape pe verticală, pe distanțe mici.
„Grâul e urcat în silozuri cu ajutorul unui elevator.”
- 2
Unealtă cu care se prind și se ridică țevile la forajul sondelor.
„Sondorii au prins prăjina de foraj în elevator.”
- 3
(Medicină) Instrument cu care se scot bucăți dure din țesuturi, de exemplu rădăcini de dinți.
„Dentistul a folosit un elevator ca să scoată rădăcina măselei.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: elevatoare. Ca adjectiv (care ridică): elevator, elevatoare.
Forme flexionare
- plural
- elevatoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (élévateur) și din germană (Elevator).