Înțelesuri
- 1
(În credințele popoarelor germanice) Ființă supranaturală, închipuită ca un pitic bun sau rău, care întruchipează forțele naturii, precum apa, focul sau pământul.
„În legendele nordice, elfii trăiau prin păduri și lângă izvoare.”
- 2
(În povești fantastice) Ființă fermecată, de obicei zveltă și îndemânatică, cu urechi ascuțite.
„Elful din poveste mânuia arcul mai bine decât orice om.”
Cum se folosește
Pluralul: elfi.
Forme flexionare
- plural
- elfi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (elfe) și din germană (Elf).